Un parizian, pe nume Nicholas Appert, este cel caruia i-a venit ideea. Dupa ce a facut experimente timp de 15 ani, Appert a reusit sa conserve cu succes alimentele prin prepararea lor partiala, ambalarea lor in sticle inchise ermetic cu dopuri, sticle care apoi erau scufundate in apa clocotita. Teoria sa de conservare a alimentelor ii apartine in totalitate - descoperirile lui Pasteur in ceea ce priveste bacteriile au survenit o jumatate de secol mai tarziu.
Insa Appert a presupus ca, asemenea vinului, expunerea alimentelor la aer duce la alterarea acestora. Astfel, prin ambalarea alimentelor in containere, cu aerul eliminat din acestea prin fierbere, mancarea urma sa ramana proaspata. Cutiile de tabla au fost inventate de englezul Peter Durand, in 1810, care si-a vandut ideea lui John Hall si lui Bryan Donkin. Acestia au infiintat o fabrica in 1811. Cutiile de conserva nu au avut succes pana in anul 1846, cand a fost inventat un sistem de fabricare a conservelor care permitea producerea a 60 de conserve pe ora fata de 6 cat se produceau inainte.
Din păcate, sistemul de deschidere a conservelor era foarte greoi: inventatorul lor, Peter Durand, recomanda ca operaţia de deschidere să se facă folosind o daltă şi un ciocan, cu ajutorul cărora să se taie un contur circular pe lângă marginea cutiei. Au fost necesari aproape 50 de ani, până în 1858, pentru ca această situaţie să se schimbe. În acel an, conservele au început să se realizeze din oţel subţire, care putea fi tăiat mult mai uşor, şi, ca urmare, a apărut şi primul desfăcător practic, imaginat de Ezra Warner din Waterbury, Connecticut. Desfăcătorul avea o lamă curbată care se introducea pe lângă muchia conservei şi care, prin mişcări scurte de ridicare, realiza tăierea tablei acesteia. În mod ciudat, timp de câţiva ani desfăcătoarele nu s-au comercializat decât către proprietarii de băcănii.
Cumpărătorii de conserve nu aveau aşadar acces decât la desfacătorul băcanului şi din acest motiv, în momentul cumpărării conservei, îl rugau pe acesta să le-o şi deschidă. Desfăcătorul modern, cu o rotiţă de tăiere care rulează de-a lungul muchiei conservei, a fost inventat de americanul William Lyman, în 1870. Singura modificare care a apărut de atunci faţă de modelul original a constat în înlocuirea rotiţei de tăiere obişnuite cu una zimţată, înlocuire făcută de firma Star Can Company din San Francisco, în 1925. Principiul de funcţionare a rămas acelaşi şi în ziua de astăzi şi el se aplică şi la desfăcătoarele electrice, care au apărut prima dată în 1931.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu