Pixul

Meritul de a fi inventat pixul i-a fost atribuit ziaristului ungur Laszlo Biro, care, in 1938, considerind stiloul un obiect depasit si ineficient, a crezut in ideea realizarii unei unelte de scris la care cerneala sa se usuce imediat ce penita a atins hirtia. Cum intentiona sa utilizeze o cerneala diferita de cea pentru stilou, care sa se usuce mult mai repede, Biro a avut ideea aplicarii la noul instrument a unei mici sfere metalice, la capatul dispozitivului in care se afla cerneala. Aceasta sfera avea doua functii: impiedica cerneala sa se usuce in interiorul rezervorului si de asemenea controla si regla scurgerea ei pe foaia de hirtie.

In iunie 1943, Biro si fratele sau Georg, un chimist, au realizat primele modele comerciale de pixuri, care purtau denumirea ziaristului maghiar. In scurt timp de la lansarea pe piata a acestor obiecte, guvernul britanic a cumparat dreptul de a realiza la rindul sau pixuri la scara larga, pentru a le distribui celor care lucrau in aviatie, deoarece se observase ca la altitudini mari stilourile curgeau si nu se mai puteau utiliza.

Pixurile s-au bucurat de un mare succes in rindul britanicilor, ceea ce a facut ca instrumentul inventat de Biro sa se raspindeasca pretutindeni in Europa si sa fie fabricat la scara larga in mai multe tari. Acest lucru a facut ca in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, pixurile sa fie cele mai utilizate instrumente de scris in armata.

In 1945, francezul Marcel Bich, stabilit in Statele Unite, a simplificat procesul industrial de fabricare a pixurilor si a reusit sa fabrice o serie de modele care sa se vinda la un pret mic si deci care sa fie accesibile oricarei categorii sociale. In 1949 el a introdus aceste pixuri, pe care le-a denumit "BIC" pe piata europeana si s-a bucurat de un real succes.